O intrebare care ma framanta de mai mult timp: Democratia este vointa majoritatii?
Posturile lui Teophyle – de pe Politeia – o serie despre democratie si tirania majoritatii, mi-au restarnit interesul pentru intrebare.
Nu incerc un raspuns. Fiecare trebuie sa-si raspunda sigur la intrebare .
Incerc doar sa stabilesc datele sau macar limitele problemei. La fel ca intr-o problema de matematica, trebuie sa ai mai intai niste ipoteze.
In primul rand sa vedem care si mai ales ce sunt cele doua notiuni. Ce spun dictionarele privitoe la cele doua notiuni:
Dex:
DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.
MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.
Noul dicționar explicativ al limbii române:
DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. …
MAJORITÁTE ~ăți f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.
Marele dicționar de neologisme:
DEMOCRAȚÍE s. f. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor. …
MAJORITÁTE ~ăți f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.
In primul rand, observ ca in definitia notiunii de democratie, nu intra cuvantul “majoritar/majoritate” si nici o referire la o alta masura cantitativa. Apar alte sintagme, gen popor, clasa (sociala), toti, toate. Atunci de ce oare, afirmatia : “Democratie = vointa majoritatii” este o afirmatie indiscutabila pentru aproape oricine. Faceti afirmatia ca atare intre prieteni, sau intre cunoscuti, si (daca nu exista intre cei din jur un nebun ca mine) o sa primiti doar aprobari. Faceti afirmatia inversa (democratia nu inseamna vointa majoritatii) si o sa aveti parte de dezaprobari aproape unanime. Afirmatia e o axioma pentru “majoritate”.
Ce cred eu, este ca “democratia” este o notiune care se refera la social. In schimb, “majoritate”, este o notiune cantitativa. Se refera la un numar, la un raport. Majoritate insemna deci un raport intre un total (ca baza) si o parte.
Afirmatia ca vointa majoritatii ar fi egala cu (sau cel putin determinanta pentru) democratie, induce idea ca democratia este o marime, o cantitate. Ceea ce ma duce cam departe de „common sense”.
Mai doresc sa prezint un argument, care arata ca echivalarea democratie = majoritate este nu numai fals ci pur si simplu periculos.
Am mai spus ca majoritatea este o notiune relativa, ca se refera la un raport cu o baza de calcul. Tocmai aceasta proprietate a “majoritatii”, de raportare la o baza de calcul, face ca valoarea „majoritatii” sa se modifice la orice modificare a bazei de calcul.
Sa luam cazul unui vot:
– Daca ne raportam la cei ce au votat efectiv, rezultatul va fi un raport.
– Daca ne raportam la cei cu drept de vot (cei care ar fi putut sa voteze), rezulta alt raport.
– Daca ne raportam la cei care vor fi influentati de vot, rezultatul este iar diferit.
– Daca ne raportam la totalul populatiei din spatiul unde se voteaza, iar exista alt raport.
Exemplele pot fi nesfarsite.
Majoritatile sunt asadar fluide si mai ales pot oricand deveni minoritati, iar actiunile majoritatilor nu sunt necesarmente nici drepte nici democratice.
Germanii erau majoritari cand a avut loc holocaustul, linsajul ca si lapidarea se fac de catre multimi care sunt clar majoritare cand o fac. Are cineva curajul sa afirme ca lapidarea sau linsajul sunt actiuni democratice? Multimea adunata in piata ca sa arunce cu pietre in osanditi este majoritara (fata de multimea adunata in piata). Este asta democratie? Sedintele de partid din vremea comunistilor, in care zeci de oameni erau aruncati pe strada sau trimisi la inchisoare, dadeau si ele hotarari cu majoritati, ba chiar cu majoritati impresionante (raportat la participantii la sedinte). Sustine cineva ca acele sedinte erau o expresie a democratiei?
Daca gandim in termeni de majoritate/minoritate, riscam de asemenea sa intram intr-o alta absurditate: O actiune poate fi democratica la un moment dat, iar a doua zi sa fie antidemocratica.
Ori nu poti afirma despre o societate ca este „uneori democratica alteori nedemocratica„. Ori este, ori nu este astfel.
Este democratia, asa cum o percem noi o simpla masura cantitativa sau si mai rau – temporara?
Dar nu este nici o problema, stanga (politica si/sau conceptuala), va spanzura democratic (simbolic si/sau concret) pe oricine sustine ca intre cele doua notiuni nu exista echivalenta. Dar stanga (politica si/sau conceptuala) a fost mereu cand democrata cand tiranica. Stanga este „putintel democrata”, la fel cum fecioara este putin gravida.
Si pentru ca blogul este despre intrebari, las pe fiecare sa-si dea cel mai bun raspuns la care este capabil sa ajunga.
Eu personal, apreciez mult raspunsurile lui Ayn Rand, chiar daca acolo, vorbeste despre colectivism si indivualism.
Va recomand lectura: este fascinanta ….
excelent pusa problema.
Iti urez un an bun, prosper si cu sanatate!
Vad ca apreciezi filozofia randiana. Este seducatoare, dar a fost complet contrazisa de viata. Chiar de viata dnei. Rand. Dupa ce o viata intreaga a militat impotriva statului, a functiunilor sale sociale, a fost obligata de viata sa apeleze chiar la functiunea de protectie sociala asigurata de statul american. Acest „amanunt” este trecut sub tacere de apologetii romani de data recenta.
„S-a stins din viață pe 6 martie 1982, în apartamentul ei din New York, în urma unei îndelungate infirmități provocate de cancerul pulmonar (Ayn Rand a fost o fumătoare de lungă durată) ca și de chirurgia necesară îndepărtării tumorii (1974). Ca o consecință a infirmității cronice (1974-1982), autoarea a fost forțată de împrejurări (lipsa de mijloace financiare a familiei) să apeleze la ajutorul social, ca și la asigurarea medicală pentru săraci[10], deși pe tărâm filozofic, aceasta a combătut toată viața aceste instituții și valorile care le promovează.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ayn_Rand
Filozofia randiana a fost testata chiar de fondatoare si a crapat la impactul cu viata reala. Informatia a aparut in aceasta carte si a fost confirmata in documentele administrative ale Social Security:
http://books.google.ro/books?id=G7VEd_3b0WUC&dq=9780451231307&hl=ro&cd=1&redir_esc=y
Cam atat despre „etica egoismului” si marea sa preoteasa!
Buna ziua 🙂
Multumesc pentru urari, si la fel: anul care a trecut sa fie cel mai rau dintr-un lung sir de ani….
Cat despre contrazicere… lasa-i vietii timp si totul va fi slefuit pe toate dimensiunile, iar unii vor zice despre slefuire ca este negare… (este o categorica negare a asperitatii – dar doar a asperitatii). Iar negarea/slefuirea – va avea de fiecare data directia uniformizarii. In fond exista legea entropiei, general valabile in univers.
Nu insemna ca e negata esenta… Iar esenta individualismului este individul. Slefuit/neslefuit, bolnav sanatos, efemer/etern. De fapt efemer ca individualitate, etern ca individ.
On topic: as dori ca o notiune numerica (cum ar fi majoritatea), sa NU fie determinanta pentru o alta notiune (sociala/colectiva), cum e democratia. Ultima are valori, prima are doar numere. Valoarea este in afara numarului. In fond si filosofii sunt unici – nu majoritari.
O incercare de traducere a disputei in termeni de dogma laica (ceea ce dintr-un anume pct. de vedere si este nihilismul intors pe dos al lui Ayn Rand):
Asadar, doamna Cassandra ii releva (sau ii reveleaza) domnului DanSu ca marea preoteasa Ayn Rand le-a predicat tuturor apa dar ea personal a baut vin.
La care domnul DanSu, departe de a fi miscat din corpusul dogmatic, ii replica doamnei Cassandra ca nu conteaza ce face marea preoteasa, important e sa faci ce zice aceasta.Asta-i un fel de transmutare in religie laica a zicalei ortodoxe ˝important e sa faci ce zice popa, nu ce face popa˝.
Amuzant.
Asa-i, viata slefuieste toate muchiile taioase, toate falsele reliefuri.
Mai am un exemplu de „asperitate” iritanta: fondatorul Cato Institute si mare sustinator al libertarianismului de dreapta (inclusiv Tea Party), Charles Koch. recomanda in 1973 marelui economist Fr. Hayek sa apeleze la Social Security pentru o problema de sanatate.
http://www.thenation.com/article/163672/charles-koch-friedrich-hayek-use-social-security
http://www.thenation.com/article/163693/letter-charles-koch-friedrich-hayek
Viata are cam multe asperitati!
Din pacate, o examinare mai extinsa a documentelor de prin arhivele diferitelor state ar putea sa ne conduca la concluzia ca ideile politice „drepte” au o puternica radacina cash. Principiile se pierd in zare si raman doar banii…banii…banii.
Regula majoritatii – fundamentala in democratie – este temperata de res publica. Dar nu poate fi anulata. Minoritatea nu-si poate impune preferinta/ideea/interesul majoritatii intr-o democratie.
Nu pledez pentru abolirea regulii majoritatii. Ci doar pentru punerea in context. Sa nu confundam notiunile…
Intr-un recipient, majporitatea particulelor se misca haotic. Ca sa ai calitate, introduci o regula, un demonul lui Maxwel, altfel totul intra doar in degradare termica.
Iti recomand (daca te intereseaza) urmatoarea postare, despre inversarea sensului notiunilor.
Majoritatea este o notiune cantitativa. Democratie una calitativa.
Cele doua, nu sunt ne-legate intre ele, dar legatura este mai slaba decat in „common sense”, sau poti spune ca este „controlata”. Controlul se face prin „regula”, care este o modalitate de a echivala masura cantitativa in masura calitativa. Nerespectarea regulii (legii) duce la haos, care haos poate fi inclusiv majoritar.