Usurinta si usuratatea vorbelor – un rauvoitor

Premierul, cunoscut de altfel ca un om ce apreciaza cinstea si munca intelektuala, ii face pe doi intelectuali romani (recunoscuti cel mult ca fiind “conservatori”- “fascisti”. Presedintele Rusiei, o tara cu vechi traditii democratice, ii face pe cei ce vor sa iasa din raiul comunist “fascisti”

Este doar o coincidenta, eu sunt rauvoitor

Mai ales cand stii ca fascistii au fost frati de sange (varsat) cu comunistii.. Varsat si de comunisti si de fascisti – ucisi si pe ai lor si de ai celorlalti. Cand pe o latura cand pe alta, cand pe amandoua… Nu-mi permit sa cred ca un premier al unei tari democratice este chiar idiot sa foloseasca aceiasi termeni cu Stalin, Mao, Pol-Pot sau Putin… Sunt eu rauvoitor….

 

Un studet mediocru, duce servieta lu’ “sefu”, iar sefu, cheama pe profesor: “uite, am baiatul asta bun, un fel de Titulescu in devenire doar mai prost si mai servil, ia fa-i tu un doctorat”. Profesorul, demn, cheama un asistent,: “uite fa-I lu’ Titulescu asta o lucrare, vezi ia din lucrarea aia a mea, copiata de cand eram student si adapteaza la noile vremi…”. Apoi asistentul, ia lucrarea, modifica fontul, paginatia si pe ici pe colo datele. Poti acuza pe cineva de plagiat? Doar asistentul nu a semnat pe lucrare, cel ce a semnat nu a citit-o, iar cel dupa care fusese copiata era tocmai in pozitia obisnuita: priviea inainte la cincizeci de metri, palmele lipite cu degetul mijlociu la vipusca, iar gura rotunjita in exprimarea obisnuitului “SA TRAITI”. Este asta plagiat? Ei as, sunt eu rauvoitor

Circula un banc, cum un comandant de lagar (fascist sau comunist – e tot una) transmiterea doua vesti: una buna una rea: “jumatate din voi vor pleca acasa, iar aia rea e ca vorbim de jumatatea de sus”  Premierul Romaniei anunta ca va fi razboi, dar vestea buna e ca vor exista comenzi pentru industria de armament… Bineinteles, premierul idiot a vrut sa spuna altceva, dar sunt eu rauvoitor

Un premier dintr-o tara civilizata, votat de o majoritate consistenta, trece prin ordonanta de urgenta (pe care o numeste ”Enabling Act” (1933)) o lege cum ca hotararile guvernului nu se supun controlului de constitutionalitate. Apoi declara mobilizarea generala, ocupa Polonia, infiinteaza lagare de concentrare si declanseaza un razboi. Bineinteles ca este doar o coincidenta cand un premier al Romaniei face acelasi lucruri in 2012, iar eu iarasi sunt rauvoitor

 

Un premier al romaniei, in ciuda tuturor protocoalelor, invita o firma pusa pe lista neagra a firmelor spion, scoate stegurile romaniei, UE si NATO si pune reprezentantul firmei sa vorbesca democratic guvernului, si semneaza acte de consultanta “tehica” cu firma respectiva… De fapt firma nu se ocupa de spionaj, este cunoscut ca serviciile de siguranta ale SUA vorbesc prostii si nici nu i-au prezentat premierului dovezi ca firma a dat cu leuca-n cap cuiva… Iar sunt eu rauvoitor

 

Un avion se prabuseste, si in loc sa se respecte legea ce prevedea protocoalele necesare, institutiile o iau razna, iar premierul merge sa manance si el o pizza in timp ce oamenii mureau. Apoi gaseste ca vinovatul este probabil serviciul ce nu i-a asigurat o Pizza gustoasa… Aici iar sunt eu rauvoitor

 

Organele penale urmaresc niste mafioti ce incheie contracte de desapezie pe bani grei si servicii putine… Vine iarna, cand surprinzator ninge, si jandarii sunt scosi sa dezapezeasca (fara bani) drumurile nedeszapezite de firmele mafiotilor. Cand mafiotii sunt luati la intrebari, premierul sare si spune ca procurorii nu-si fac datoria. Aici iar sunt eu rauvoitor….

Niste infractori introduc in urne voturi duble/triple/multiple, in localitati intregi dau navala mortii si emigrantii si curvele sa voteze, iar procurorii ancheteaza cazuri cand morti/nebuni/puscariasi semneaza pe liste electorale. Procurorii sunt nedemocrati in acest caz, iar eu sunt rauvoitor

 

Intr-un sat ploua ceva mai mult, iar digul decontat dar neconstruit nu apara satul. Premierul sare vitejeste intr-o barca trasa de cativa jandari si viziteaza satul promitant lejer zeci de milioane pentru refacerea digului neconstruit de vecinul de barcuta… Iar sunt rauvoitor

 

Domnul, Palada, sennsei, va rog sa ma iertati, sunt eu matrafoxat, de fapt tara asta a avut noroc de un premier ca asta, care numara lunile, saptamanile, orele, minutele si secundele,  cand va scapa de cineva care poate sa-I zica: “Esti prost domnule”. Atunci va fi democratie adevarata, atunci putem sa o ducem bine daca-I facem icoana lui Mazare, sau Voiculescu, sau macar lui Badea … Atunci vom fi liberi sa mancam salam cu soia, sa stam pe intuneric, sa-i injuram in soapta pe guvernanti cu tot neamul lor de sovietici.

Atunci vom putea in sfarsit sa mergem la spital si sa dam spaga fara ingrijorarea ca un stalinist ne va intercepta telefonul cand medicul ne va zice ca nu ajunge suma nici sa ne bata cuie-n cap. Vom putea scoate fara grija plicul ca sa ne primeasca impozitul al finante, fara grija ca un nedemocrat procuror va fotografia asta. Si in sfarsit nu va mai trebui sa riscam ca 2/3 mii de euro pentru un doctorat sa se duca pe apa sambetei doar pentru ca un politai isi baga nasul in poseta secretarei…

 

Abia atunci va fi democratie. Momentan sunt eu rauvoitor

 

 

 

 

Teophyle…

Vineri, a murit un prieten… Teophyle...

Nu am avut onoarea sa-l cunosc niciodata „in personam” si totusi l-am considerat un prieten bun si sper ca si eu am fost la fel pentru el…

L-am cunoscut pe platforma „politeia”, initial pe cele asociate blogului principal (Politeia Geopolitical Analyses (privat), Theophyle Books Blog si Theophyle Istoria ) (la sfarsitul postarii aveti adresele directe…)

Asa am ajuns la blogul principal: http://theophylepoliteia.wordpress.com si apoi pe platforma http://politeia.org.ro

Eruditia autorului, grija pentru surse, grija pentru acuratetea faptelor m-a intimidat mai intai, apoi am inceput sa comentez (incurajat de autor), cu tot mai mult curaj, ajungand in final la onoarea de a fi considerat un membru al comunitatii Politeia…

A comunitati virtuale – cum ne consideram (si ne defineam noi)…

Si totusi, a fost Tephyle un prieten virtual sau real?

O expresie foarte uzitata acum , in vremurile moderne: „virtual”

Comunitati virtuale, Razboi virtual, intalniri virtuale, spatiu virtual….

Am mare grija (de obicei) la cuvintele pe care le utilizez, pentru ca acestea dau ideii iar ideile nasc actiuni.

Ce insemna virtual?

De obicei „virtual” etse opus „realului”, comunitate virtuala fiind considerata acea comunitate in care oamenii nu interactioneaza in spatiul „normal”, adica nu se pot „pipai”, „mirosi”, interactiona fizic.

Va las pe dumneavoastra sa interpretati sau sa va imaginnati o adunare reala, in care oamenii, cu exceptia interactiunii fizice (eventuale) a stransului mainilor cum mai interactioneaza?

O simpla adunare reala.

Cineva se urca la tribuna, vorbeste (transmite un mesaj) nepipaibil, nemirosibil… care ajunge la dumneavoastra doar purtat de unde sonore.

I-ati simtit mirosul, gustul?

Iar sa presupunem ca omul are talent de orator, ridica vocea, o coboara, arunca intrebari (la care raspunde singur, sau nu asteapta raspuns), gesticuleaza, ridica vocea, o coboara, tipa, vorbeste apoi in soapta…

Care e interactiunea?

Da… talentul oratoric, in care tonul, gesturile, adresarea… fac muzica, iar mutimea adunata aplauda frenetic, sau huiduie cu ura…

Apoi mergeti acasa, linistit… ati avut o intalnire reala…

Incercati a doua zi sa recapitulati ce ati inteles? Incercati sa reproduceti unui prieten/amic/oponent ce s-a transmis.

Nu-i asa ca a doua zi, parca mesajul devine neclar, datul oratorului din maini, schimbarea tonului isi pierd din efect si constatati ca de fapt nu reusiti sa tranmiteti mesajul, ca in mintea dumneavoastra esenta a disparut?

Ati inregistrat discursul… lucrurile devin mult mai usoare: vezi inregistrarea… ii spui prietenului – si totul se rezolva…

Prietenul/amicul/oponentul, nu au intrat in contact direct cu oratorul/discursul, dau au o relatie intermediata…

Revin la spatiul virtual…

Cazul banal descris mai sus, cat este de „nereal” si cat este virtual din el? De ce in cazul descris, nu consideram nimic „virtual” si opunem „virtualul” realului doar aplicand creiteriul non-contactului direct…

Un alt caz banal… meetingurile (sedintele) pe internet, videoconferintele s.a.m.d.

Sunt reale sau apartin spatiului virtual?

 

Revin la prea devreme trecut la cele vesnice Ion Herescu (numele real al lui Theophyle)…

Da Ion (John) Herescu a fost un prieten virtual desi el era carne si oase, desi el a fost cel trecut la dreptul judecator.

Dar Theophyl, mi-a fost prieten real si refuz sa cred ca Theophyle a murit.

Spatiul in care a trait si traieste el nu a disparut, Theophile exista si va exista mereu intre noi…

Politeía Digest (Eng.)

Politeía Doctrinară

Politeía Europeana

Theophyle Books Blog

Theophyle Istoria

Theophyle Paleografia

Multumim Theophyle ca existi…

Ion Herescu – Odihneste-te in pace…

 

Raspuns

Raspund unui fost coleg de LM (Liceu militar) si unei foste colege de facultate, la o postare pe FB: https://www.facebook.com/dan.suhanea/posts/577850305618568?comment_id=77179170&offset=0&total_comments=4&ref=notif&notif_t=share_comment

Pe de o parte o „mistocareala” de genul “ evenimentul (protestul) a avut loc in Dubai?”. Era o poza de arhiva, deoarece aceiasi oameni protesteaza, luati mereu la „mishto”: voi nu v-ati saturat? Nu Radule! Nu te saturi. niciodata. Pentru ca ei, incultii, criminalii, infractorii din guvern se bazeaza pe satietatea ta. Pe scarba ta. Pe care ti-o provoaca mereu in exces, mintindu-te in fata, furand de la tine si semenii tai, prezentandu-te ca excesiv, obsedat. E simplu. Ignora orice urma de bun simt si te improasca cu o gramada de ignobile vorbe. Rabzi cat rabzi, dar nu poti rabda cata mizerie improasca ei. Lor le place, ei se scalda in asta si mizeaza pe scarba noastra. Ei au nevoie de liniste ca sa fure, sa ucida. In lupta pentru pace, in primele randuri sunt cei mai agresivi criminali. Pe de alta parte o cvasi-majoritara  opinie cum ca toti ar fi la fel, ca de fapt nu ai intre cine alege.

Ponta--dupa-congreseLa prima mistocareala, am raspuns, dar acum detaliez: In Dubai singurii romani care ar putea protesta sunt cei ce ne „apara saracia sinevoile si neamul”. Si nu glumesc, pentru ca acest guvern ne apara saracia cu dintii, cu OUG-uri, cu Antene, cu impozite cu toate armele pe care le are la dispozitie. Si ne apara si nevoile. Nu stiu ce neamuri apara (Vax-albina, stiu ce neamuri isi apara, dar ma fac ca nu stiu). Ar fi o adevarata infrangere pentru ei sa trecem de saracie si sa ne satisfacem nevoile, iar neamurile lor sa nu fie aparate. Asa ca in Dubai ne pot apara saracia nostra (si prosperitatea lor) si nevoile noastre (si mofturile lor)  doar Ghita, Ponta, Varanul & Compania. Noi ceilalti nu putem decat sa protestam ca amaratii aici in mizera capitala. Si vara, si toamna si iarna.

Mai greu si mai elaborat trebuie sa fie raspunsul catre colega:

Nu vreau sa reiau eternele exemple in care amestecul intre buni si rai a dus mereu in final la perpetuarea raului si pieirea binelui.  Pentru ca indiferent de ce crezi, mereu poti sa deosebesti cel putin raul de dezastru sau diabolicul de simpla rautate, analfabetismul de incultura. Pentru ca daca nu poti distinge intre rai si mai rai (nimeni –in afara de El nu este total bun), efectul va fi totdeauna ca raul va creste.

“Toti am fost patati, toti am facut compromisuri.” Mai tii minte? Este obsesia iliesciana si a criminalilor pastoriti de el. Noi Daniela, nu am facut compromisuri definitiv degradante ca Ei. Noi ne-am trait viata, in mediocritatea comunista, nu in luciul lipsei de demnitate a Lor. Noi nu ne-am vandut colegii la Secu ca sa “dam pe goarna” colegi/rude/amici. Noi nu am dat cu subsemnatul nici despre Arturo Arse-Arse, nici despre Jorje (Horhe), nici despre Long (il mai tii minte pe vietnamez? ).

Iar acum imi propui sa-i pun pe acelasi plan pe Ponta si USL-ul cu ceilalti? Pe Balaceanu cu Djuvara? Pe Noica cu Eugen Barbu? Pe Plesu cu Paunescu? Pardon.

Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie, mai usor de inteles pentru tinerii ce nu au trait pe atunci. Doi lideri din Europa contemporana: L-ai compara pe Putin cu François Hollande? Unul e dictator KGB-ist, celalalt e un batran vicios ce-si schimba amanta oficiala cu una ma tanara (sau invers). Cati ziaristi au fost batuti si mutilati in Franta viciosului? Dar in Rusia virtuosului Putin? Poti face diferenta intre ei? Eu da.

La extrema: intre un betiv, fumator, epicurian, gras, probabil cirotic si un viguros abstinent, vegetarian fidel unei unice femei si iubitor de animale, daca alegi viciosul il ai pe Churchill iar la extrema cealalta pe Hitler. Ii poti compara?

Probabil spui ca exagerez.Fa o simpla comparatie:

Compara Enabling Act (http://en.wikipedia.org/wiki/Enabling_Act_of_1933 ) cu cu OUG-38/2012

Adolf Hitlers zum Ermächtigungsgesetz

http://www.dreptonline.ro/legislatie/oug_38_2012_modificarea_legii_47_1992_organizarea_functionarea_curtii_constitutionale.php ).

 Aud argumente cum ca USL nu e asa ci doar lupta cu „dictatorul Basescu”, ca sunt vorbe/cuvinte aruncate in lupta. Da (pe moment) dar cuvintele/vorbele se trasforma in fapte si ciomege. Primul act i-a permis lui Hitler sa ajunga la putere, al doilea a fost respins de CCR (aia Basista) si de toata Europa civilizata pentru ca semana cu primul. Si ceri sa-ti spun pe cine sau ce as alege?

Hai sa vedem alta paralela. Toti ne plangem despre cat se degradeaza emisiunile dim media de pe la noi. Sa nu ne mintim, degradarea a inceput mult mai devreme si varfuri in aceasta degradare au fost exact posturile care au luptat impotriva „dictaturii Basiste” . Un citat adresat prostilor:

„Propaganda… trebuie sa fie populara si nivelul sau intelectual trebuie sa fie ajustat pentru nivelul de inteligenta cel mai limitat din rândul celor carora se adreseaza. În consecinta, pentru a ajunge la o masa cat mai mare, nivelul intelectual va trebui sa fie cat mai mic.”Citatul este din Main Kampf – capitolul 6 – „Propaganda de razboi.”  Nu recunosti in citat filosofia de programe a posturilor media (de la A3 la Realitatea? B1 e un post de rahat, Banciu un grobian ce le face pe modovence “curve” iar pe romani “idioti”. E nedelicat, dar cum gandim noi de fapt cand vorbim de “pensionari”si “analfabetii” sau “manelistii” care voteaza ? Ai vazut la el macar o urma de violenta in jignirile lui Banciu? A spus el : “sa mori tu..”. “te pocnesc idiotule”, “vreau sa te tavalesti in chinuri”, “sa mori incet”? Atunci ce comparam? Discursul lui Hitler (vreau ca evreii sa dispara) cu discursul lui Churcill (nu va promit decat sange si suferinta)? Sunt tot una?

Ai sa-mi reprosezi poate ca vorbesc despre nazism si stalinism, acuzand cu prea mare usurinta pe Ponta,  Antonescu si asociatii de aceste pacate. Pe cand Ponta este de fapt (doar) un socialist imberb cucerit de cool-ul Che-Guevarist, iar Antonescu doar un adormit imbecil ce vrea sa-si mute dormitorul la Cotroceni.

Nu contest, Ponta este socialist, dar socialismul lui e de sorginte stalinista mai mult decat simpla genetica Nastaso-Iliesciana. Atasamentul lui fata de terorismul Che-Guevarist nu e o simpa inconstienta zburatacita de tinerete. Este un atasament asumat. Ca de altfel si atasamentul lui de modelul chinezesc. Si ura lui funciara fata de valorile occidentale.

Comunismul asumat si afiat de Ponta ce a fost oare decat un precursor si un supravituitor al nazimului? Stalin nu a emis ordonante de urgenta pentru ca nu era neamt. Lui ii ajungeau gloantele, cu ele scria ordonantele. Apoi s-a incaierat cu fratele ideologic geaman doar de dragul „spatiului vital”. A … si mai aveau un motiv: fatele lui Nazist nu era suficient de hatarat si nici suficient de eficient. Pentru 3.5 milioane de morti, nemtilor le-au trebuit cativa ani, lui Stalin doar o iarna… (http://ro.wikipedia.org/wiki/Holodomor ) .Nazistii erau handicapati in fata marelui urs.

Lor (lui Stalin si lui Hitler) I s-au opus Churchil, Roosvelt, De Gaulle (aliati de nevoie cu Stalin, oponenti hotarati ulteriori). Adica, coincidenta – aceleasi tari care azi se oripileaza diplomatic la actele lui Ponta. Asa ca tu crezi ca nu poti sa alegi? Intre Stalin/Hitler si Churchill?

Mai aproape de zilele noastre:

Imagineaza-ti pe Hollande vorbind despre Sarkozy-sti ca fiind idioti. Sau pe Obama v=porbind tot asa despre  John McCain-isti dupa alegeri? Sau Merkel despre Steinbruck-isti?

Hollande e un crai batran si pervers, Obama un socialist mascat. Au fost victoriosi. Merkel e de dreapta. I-au considerat dusmani pe ceilalti?

Dar repet, probabil sunt eu paranoic. Ma bucur ca ma ma aflu in compania altor mari paranoici:

„RĂZBOIUL ESTE PACE

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

IGNORANŢA ESTE PUTERE”

„Ministerul Păcii se ocupă de război, Ministerul Adevărului de mistificări, Ministerul Iubirii de tortură, iar Ministerul Abundentei de înfometare.”

Si asa, ca tor am haladuit prin Orwell:

” La nouăsprezece ani, a proiectat o grenadă de mână care a fost omologată de Ministerul Păcii şi care, la primul test, a omorât treizeci şi unu de prizonieri…”

„… raidurile de elicoptere deasupra satelor duşmane, despre procesele şi mărturiile criminalilor în gândire şi despre execuţiile din beciurile Ministerului Iubirii. …”

Despre ministerul Abundentei:

” S-ar părea că au avut loc chiar şi demonstraţii în semn de mulţumire adusă Fratelui cel Mare pentru majorarea raţiei de ciocolată la douăzeci de grame, şi nu mai departe decât ieri, se gândeşte el, s-a anunţat că raţia urma să fie redusă la douăzeci de grame pe săptămână. Cum dracului se poate înghiţi chestia asta după numai douăzeci şi patru de ore? Şi totuşi, uite că se înghite. Parsons o înghite uşor, cu prostia unui animal. Fiinţa fără ochi de la masa de alături o înghite fanatic, pasionat, cu dorinţa plină de furie de a urmări, denunţa şi vaporiza pe oricine ar pomeni că săptămâna trecută raţia era de treizeci de grame…”

Cat despre programul Antenei 3, nu se poate sa nu recunosc citatul:

„Iar dacă faptele spun contrariul, atunci faptele vor fi modificate, în acest mod, istoria se rescrie fără întrerupere. Procesul zilnic de falsificare a trecutului, cu care se ocupă Ministerul Adevărului, este, în egală măsură, vital în menţinerea stabilităţii regimului, cum este munca de represiune şi spionaj cu care se ocupă Ministerul Iubirii.”

Scuze eu nu pot face comparatia. Si intre cele doua variante, intotdeauna voi sti ce alege… Poate tu ramai cu dileme. Poate o sa aduc un golan la conducere cu votul meu. Dar mai “bine golan decat comunist”…

Dragii mei…

Dragi copii…
Ne-am facut de ras… Asta e generatia mea…
V-am crescut unii mai usor, altii mai greu, ca sa razbateti in viata. Nu am reusit…
O generatie inaintea noastra au venit comunistii. Inaintea lor au venit hitleristii. Speram ca i-am indepartat. Ne-am inselat profund. Dupa doua experiente dramatice, legionari si comunisti, nu am invatat nimic. Unii dintre noi au murit impuscati de legionari, altii au murit epuizati la canal, dar noi nu am invatat nimic. Am adus in fruntea tarii aceiasi criminali si hoti. V-am rugat sa-i votati desi voi voiati sa mergeti la ski, hai incercati cu astia, ca-s mai buni ca aia… Erau aceiasi. Astia si aia, erau aceiasi talhari, comunisti, PSD-isti, PNL-isti, PDL-isti, una si aceiasi gena. Gena talhareasca. Noi suntem vinovati si nu reusim sa scapam de ei. Ramane sarcina vostra, poate o sa patiti ca noi, poate o sa fiti pacaliti ca noi, poate o sa fiti beti ca noi. Beti de intentii bune, pacaliti cu minciunu democratice. Am vrut sa scapam de bestiile comuniste asa ca le-am bagat in casa. Poate exista ironie mai mare?

Ne-am11-12-13-P_02A spalat pe dinti, ne-am facut pantofii apoi i-am invitat pe jegosi acasa la Noi. Cu Iliescu si minerii lui, cu Constantinescu si Zoe a lui, cu Nastase si gainile lui, cu Basescu si fiicele lui, i-am plans si ne-am bucurat de ei de parca erau mantuitori. Apoi i-am negat, de parca nu noi i-am adus sus. Cu complicitatea noastra au ajuns acolo unde sunt. Ghise, Guta, Banicioiu, Ponta, Gadea, Banciu, Badea, Blaga, Placinta ne sunt complici si tirani. Ne uitam acum in gura lor si nu ne vine a crede. Ba sa credem, noi i-am adus aici. Noi suntem responsabili.

Tu fiule mare patron de firma mica, tu fica-mea, mare administratoare de afacere proprie, tu junior mare administrator de viata proprie, calatorit din Australia in Alaska, asta suntem noi batranii. Niste MirceaBadesti, niste Gadea de cafenea, niste PontAntonesti. Asta am reusit sa alegem, asta am reusit sa producem. Macar  Hitler/Stalin/Sima aveau anvegura. Voiau sa schimbe LUMEA.In Bine sau in rau, dar voiau lumea sa fie schimbata. Ceva ce a facut Bill Gates cu toti Allenii lui.
Astia sunt niste nemernici nimici. Mitici.
Vor sa fure. E scopul lor, idealul suprem. Nu sa ne schimbe, ci doar sa ne fure. Talharirea este minunea vietii lor. Au reusit cu complicitatea noastra. A batranilor, a mortilor, a sufletelor noastre.
Dragii mei copii, va rugam sa ne iertati…

 

P.S. Poza e luata de la Theophyle – http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-11-decembrie-decesul-statului-de-drept/22270/

Mandita

 

Mandita

Undeva in Romania, dupa o intersectie, faci la dreapta si tii drumul…

Ajungi intr-un oras, cu oarece istorie, nu spectaculoasa, loc linistit pe ambele maluri ale unui parau, cu dealuri, nimic care sa-l remarce si nimic care sa-l ascunda trecerii timpului. Acolo vietuia Mandita.

ManditaVremurile au trecut aprig peste oamenii de aici, campurile sunt rodnice dar trebuie muncit aspru asupra lor. In rest oameni modesti, cu munca, cu dragostea si copii, cu vinul si cu vinars-ul, cinstiti sau hoti, asezati sau saraci, cu nuntile si inmormantarile lor, cu vremuri care vin si trec dar nu netezesc nici efortul nici firea.

Familiile sunt mai numeroase decat prin alte parti, semn de saracie, dar oamenii sunt iubitori de copii, isi indura greutatile cu mai mult sau mai putin succes. O societate, care in acest secol incerca sa se modernizeze si partial reuseste partial nu, dar cele doua parti raman legate una de alta prin sentimente si reguli ancestrale. Cel ce le incalca, nu este penalizat formal, dar nu mai face parte din aceasta lume. Nu pentru ca cineva il elimina, dar schimbarea de mentalitate este aici traita ca o moarte, o despartire de ce a fost odata. Nu mai esti de aici, nu mai esti dintre ei, chiar daca individual esti bine primit sau doar politicos. Ai plecat in alta lume, te putem vorbi (mai ales) de bine, dar nu mai esti al locului cand te-ai ridicat din tina.

Aici “comuniscizarea” a fost resimtita mai ales de oamenii claditi pe munca, ce voiau, puteau si lucrau razbit. Pe lenesi si nevolnici nu i-a atins, dimpotriva, i-a saltat.

Lui Petru (Babu) i-au confiscat comunistii doua case: casa parinteasca si casa cladita mai apoi incet cu sudoare si indarjire dupa ce prima i-a fost luata. Casa parinteasca era o casa de chiabur, cu acareturi, cu vie si livada cu curte mare, unde se jucau atatia copii, de nu se stiau unul pe altul care e frate si care verisor, pentru ca, Bunanu, tatal lui Babu (alt Petru), ajuns colonel  trecut prin ambele razboaie  avea grija si de copii fratilor fara deosebire .

Dupa ce Bunanu a fost arestat pentru ca nu reusea sa predea la “stat” cotele de produse  impuse de comunisti, murind apoi de un cancer galopant, Babu a fost trecut la dusmani ai poporului, chit ca nu apucase sa dusmaneasca pe nimeni ci era doar un tanar student  ce  voia sa invete carte,  lucru pe care comunistii nu I l-au permis. Inca o data ghinionul lui. Desi … fiu de colonel si  nepot de preot, omul a intrat in campul muncii. Dar si aici era   tot chiabur, o “naparca” din cauza caruia nu se facea planul, asa I se spunea in adunarea muncitoreasca. Astfel, cand partidul a hotarat sa faca un bloc clasei muncitoare pe locul casei pe care tocmai o terminase, “naparca” a trebuit sa-si ia din nou adio de la casa cu pomi si sa priveasca noul bloc pus peste munca sa dintr-un alt bloc unde generosi comunistii l-au mutat. Nici cand s-a stins, obosit pe patul din bucataria apartamentului de bloc nu l-a stiut nimeni decat Mandita, cea ce l-a ingrijit pana in ultimul moment.

Mandita, si ea dintr-o familie numeroasa, o fiinta pirpirie plina de viata, micuta, zvarluga care il incuraja ori de cate ori acesta nu mai vroia sa mearga la servici pentru ca “obosise” sa fie facut naparca. Au crescut si au ajutat o multime de copii, si ei, asa cum au vazut la parintii lor . Asa a fost de cand lumea pentru ei, nu putea schimba asta nicio pradigma comunista. Putea doar demola case si munca, nu suflete si oameni care erau cu adevart oameni.

Tmi&ManditaMandita era invatatoare, NU una din invatatoarele acelea cu flori in palarie precum Mary Poppins, ci un apostol al cuvantului care zideste in sufletul copiilor valori, pe care acestia  o indrageau in ciuda severitatii aparente. Fiica de taran sarac, plecata de acasa desculta  dar ambitioasa peste masura a  facut liceul la oras si institutul pedagogic de trei ani, pentru ca socrul ei Bunanu i-a spus ca e pacat sa nu devina un model si pentru  alti copii. Ca sotie de dusman al poporului, era mereu la limita, nu a avut niciodata  titularizare si intaietate la grade didactice.  Era insa o invatatoare si mai apoi profesoara atat de indragita de catre copii, de parinti si  apreciata de toti directorii de scoli incat acestia o “titularizasera” in sufletul lor. Mandita s-a stins  fulgerator.  Nu se plangea niciodata, nici cand Babu s-a dus la cele vesnice dupa ani de nemiscare si ingrijire “la pat”, nu a stat o clipa,  a muncit cum stia ea mai bine sa isi ajute copiii, nepotii si stranepotii. Cu o echilibristica subiectiva intre caracterele puternice aflate uneori in conflict in familie (cine poate fi obiectiv intre nepot si copil?), a bolit ascuns fata de toti si s-a stins pe neasteptate, asa cum si-a dorit, fara sa “supere” pe nimeni dintre cei dragi. Emana  forta, in ciuda trupului firav,  dadea incredere tuturor si avea intotdeauna  o vorba buna pentru toti. Parea ca e o piatra pe care raul vietii va curge vesnic  fara sa o poata misca de la LOCUL EI. Cand o vedeai, mereu curata, mereu cu ceva de adus stranepotului si de “dat” copiilor ei dragi, parea ca nimic nu o poate invinge. Dar intr-o zi  Mandita cea puterica s-a  stins. Prea brusc! Ne-a luat /o de langa noi fara  avertisment, fara semne.S-a dus la Babu.

Mitica

Moartea….

Cel mai teribil si ultim termen.

Mitica a murit. Este sentinta suprema – asta nu o da un om. Si nici nu poate fi contestata. Nu exista contestatie. Nu ma sperie moartea ci eternitatea ei, a spus cineva mult mai destept ca mine.

Pe termen lung toti suntem morti s-a spus pe buna dreptate si trebuie sa acceptam aceasta fatalitate. Ne place sau nu asta este situatia.

Nu am sa vorbesc bine despre el, pentru ca nu merita asta. Nu merita doar vorbit. Mitica trebuie traita. Merita  pus in adevarata lumina, asa cum a existat pe acest pamant, nu merita sa vorbesti bine despre el DOAR pentru ca acum nu mai e.

Social era mediocru. Un mediocru tipic societatii.

UMAN era un geniu.

Amintiri:

El … capitan, eu sublocotenent veniti ambii din misiunile aberante ale regmului comunist. Eu construiam socialismul, el invata sa ne tina in frau. El un om cuminte, cu un bun simt invatat de acolo de la tara de unde era (CEFA), eu orasean tupeist si prieten cu el de pe vremea cand totul mergea aiurea in tara asta. Anti-selectie. Cu cat erai mai bun pe domeniul tau cu atat aveai sanse mai mari sa fii marginalizat, exclus din sistem.

De Mitica nu te puteai apropia decat razand. Avea o aura care te facea sa razi, nu puteai fi trist cand erai alaturri de el. Te interzicea. Nu exista decat veselie in prezenta lui.

Securitatea… o vorba de dansii inventata. Nu exista cand era Mitica alaturi. Pentru ca-i facea de ras. Ii desfiinta. Fizic… Radea… indiferent cat se incrunta securistul. Apoi ne facea pe noi sa radem…

Cand a intrat in „gasca”  era capitan. Intendenta, culoare apropiata de a „spurcatilor”. Bineinteles a fost prima tinta a atacurilor noastre verbale. Vorbeam de inteligenta APV-istilor, radeam pe seama lor. A intrat in ”gasca”  printr-o replica memorabila: ”Da , ofiterii sunt prosti iar eu sunt al mai prost dintre ei pentru ca sunt aici cu voi. Si voi sunteti mai prosti ca mine pentru ca ma primiti”.  Atunci a devenit de-al nostru. Eram noi prosti (poate ca da) sau el destept (poate ca da)? Are importanta?

A venit revolutia (in ciuda tuturor parerilor, am sa o consider revolutie). In “mediocritatea” lui Mitica a spus: “astia sunt tot aia, stai linistit…” bineinteles ca ne-am certat. Bineinteles ca ne-am contrat. Bineinteles ca a avut dreptate el, nu eu…

„Eu sunt securist”, imi spunea razand, stiind cat uram pe cei ce-si vindeau prietenii la securitate. Mi-am vazut dosarul. Nimic de la Mitica. Absolut nimic. Doar lui ii spusesem cat il uram pe ceausecu. Fizic, nu doar intelectual.  As fi stiut daca ar fi fost el, pentru ca la nimeni nu m-am deschis cum m-am deschis la el.

Uneori, razand (mereu radea) aparea la 6 dimineta si suna la usa.” Vreau sa te deranjez din ceea ce faci cu nevasta” spunea razand(mereu radea), apoi i-mi dadea litrul de lapte pe care nu l-as fi apucat ca sa am ce da la copil. Nu intra, doar imi dadea pretiosul pachet. Apoi pleca razand. (Mereu radea.) Nici acum, la cateva zile nu-mi pot reaminti un momemt cand nu radea. Murise mama lui, o stiam toti si eram tristi ( o femeie deosebita), iar Mitica ne-a intampinat razand. Acesta era omul.

Cand mi-a murit sotiia mea, Mitica radea. Radea amarat, radea in ciuda, dar m-a sprijinit atunci. Si acum, il tin minte, cand povestea ce hoti au fost cei de la firma de pompe funebre. Mitica i-a potolit. Radea cat de fraier eram eu, cum m-am lasat pacalit de ei.

Alaltaieri am plans la inmormantare. Nici nu am stiut: sa rad sau sa plang. De acolo de sus, Mitica imi soptea: nu fii tampit rade… in viata trebuie sa razi…..

Mitica … nu pot rade…. HA HA HA….

Furtul Ratiunii

(articolul a fost postat pe initial platforma politeia)  – Multumesc lui Teophyle pentru amabilitate, ca si pentru anumite modificari…

Iti pun catusele ca sa ai mainile libere”. Ati inteles sensul frazei? Va place?

Eu personal o ador. Este adevarat ca exista oximoronul, dar e prea banal, prea scurt. Intotdeauna este mai placut sa lungesti fraza cand spui o gogomanie.

Mai doriti si alte exemple? Din tot spectrul societatii noastre …

3295-1“Procedura de numire a fost transparenta”, afirma Ponta cand vorbeste despre numirea procurorilor lui Pivniceru. In oglinda, domnul Dumbrava afirma despre sedinta CSM (filmata si transmisa live pe internet) ca a fost “netransparenta”. Un mare panou electoral vazut de mine in Bucuresti, ii arata pe Ponta & Antonescu dand mana si afirmand: “Ne-am respectat toate promisiunile”. Intre noi fie vorba, singura promisiune a fost cea cu alungarea “tiranului” de la Cotroceni, chestie care nu prea le-a iesit.

“Vrem o tara ca afara” a fost de asemenea sloganul PNL  la suspendare. Chestia asta era foarte bine spusa in contextul in care aceiasi activisti liberali afirmau ca “sa nu vina Europa sa ne dea lectii de democratie”. Pentru respectarea adevarului, trebuie totusi sa recunosc ca existau liberali (unii chiar ministri de externe pe atunci, acum mari culturnik – sau cum ar veni “Руководитель по культуре” – multumesc goagle), care vorbeau cu admiratie despre anumite “tari ca afara”.

“Garantat Vanghelie”, este de asemenea o marca lipita pe fruntea unor universitari romani, mari rectori politehnicieni. Sa nu uitam grija deosebita a ministrului respectiv pentru “invatatorii/invatatoarele si educatorii/ educatoarele”, care “e musai” sa-si ia diploma de facultate, intrucat multi ani de munca in slujba unor generatii nu dau competentele catorva examene cumparate de la Spiru. Grija este probabil aratata in negocierea cu universitatile respective sa livreze diplomele la pret redus pentru cei ce cumpara en-gross, dar despre asta vom afla probabil peste putin timp.

Condamnarea comunismului, in noua varianta, este facuta prin alungarea anticomunistilor si instalarea la butoane a turnatorilor si securistilor (bratul inarmat al partidului unic).

Exceptionalismul coruptiei la romani, tinut de un expert in domeniul coruptiei, a fost o conferinta de succes pentru cel ce vede in apa doua treimi hidrogen. Recunosc ca as citi si eu fascinat o lucrare despre aspectele psihologice ale talharirii scrisa de cineva din clanul Butoane, de pilda.

Dar nu detine USL-ul monopolul oximoroanelor politico-sociale de la noi. Nuu! Pierderea unui milion de voturi este un adevarat succes electoral, in timp ce incaierarea pe ciolan si functii (si pe padurile din HarCov) este doar o dovada de sprijin pentru stabilitatea tarii. Fuga (cam in viteza gainii alergate de cocos sau a unei vedete alergata de paparazzi ) cu milioane de Euro printre instalatii de piroliza se numeste “lupta impotriva ciocoilor”.

Puscarie politica “a la Sighet”, este caracterizarea condamnarii unui fost prim-ministru, ingrijitor de matusi bolnave, milionare muritoare de foame.

Interzicerea votului romanilor din strainatate este iarasi o marota a unei distinse liberale (aka aia cu tara ca afara), distins istoric. Probabil aceasta simpla si europeana actiune ar aduce dupa sine dez-infrangerea presedintilor consiliati de dumneaei.

Credeam ca o culme a ridicolului politic a fost atinsa in momentul in care un patron era seful partidului socialist (il tineti minte pe Erbasu?), un sef de sindicat era instalat prim-ministru de catre o alianta de dreapta, iar un alt lider de sindicat devenea patron si ii conducea pe petrolisti in lupta lor impotriva patronatului. Nuu, era doar un mic mamelon aflat la baza vajnicilor munti ai ridicolului. M-am inselat.

Cineva spunea ca orice geniu are limite dar nu si prostii! Acum sincer sa fiu – nu stiu daca am intalnit la viata mea genii, dar oameni de un grad ridicat de competente da. Am vazut ca fiecare avea cu adevarat limite, la fiecare exista cel putin un subiect despre care spune: “nu stiu nimic despre asta”, de am ajuns sa consider afirmatia mai degraba un semn de inteligenta decat unul de incompetenta.

In schimb, nu am auzit o fraza asemanatoare nici la marii analisti de media, nici la marii deontologi, de la CTP la Badea (ultimul chiar este supra-calificat, altfel nu ar putea folosi expresii stiintifice de tipul ”sa mori tu”). Becali cel putin echivaleaza in enciclopedism cu Vadim. Putini oameni cunosc la fel de bine si fotbalul si justitia si dreapta credinta si relatiile interumane dintre sexe. Probabil, maine, va putea vorbi la fel de academic ca si pana acum si despre relatiile de nedeterminare heisenberg-iene. La fel Ciutacu, Gadea, Cristoiu si mai toate fufele si manechinii ce se perinda pe la televizor sau prin paginile ziarelor. Ciudat, cei ce au totusi dileme privitoare la extensia propriilor competente nu prea apar la TV, probabil pentru ca toti sunt Basisti.

Dictatura, tirania este caracterizarea regimului ”basist”. Iar, ciudat, o sa vedeti o multime de caracterizari ale respectivului regim, mai ales din partea “corecta”a presei, dar cel mai rar repros este cel de incompetenta. Nu ca ar lipsi (ma refer la incompetenta), ci probabil (probabil este un eufemism) competenta nu este o valoare foarte digerata.

Comunistii aveau un obicei. Inventau termeni. Stalin, tatuca tuturor comunistilor de treaba (comunista), spunea despre unii ca “au luat dorintele drept realitati”. Asta o spunea inainte de a-i trimite in Gulag pe norocosii scapati de gloatele NKVD-ului. Nu afirma ca nu s-a realizat planul, ca planul era nerealist, ci rostea fraza de mai sus. Nu spunea nici ca planul a fost indeplinit (pai ramanea NKVD-ul in urma cu cota de impuscati). Este o modalitate de a “coafa” realitatea, de a o prezenta digerabila. Ceausescu nu spunea ca este frig in case, ci vorbea de evitarea incalzirii globale si disparitia resurselor energetice ale planetei. Cand vorbea despre lipsa de alimente, spunea despre necesitatea unei alimentatii rationale. Daramatul satelor si bisericilor se numea organizare teritoriala.

Comunistii nu inversau termenii, nu foloseau oximoronul ca minciuna. Ca in legilea lui Murphy scapau de fapte (deseori si de faptasi), ignorau realitatea, o re-denumeau, o coafau (saracul SRS, nici macar procedeul acesta nu e original) sau luptau impotriva ei. Nu l-am auzit vreodata pe Ceausescu vorbind de “stat de drept”, “separarea puterilor” sau “justitie independenta”. Nici Mao, nici Stalin, nici Lenin. Dimpotriva, justitia era bratul legal al clasei muncitoare, era “justitie de clasa”. Dreptatea era dreptatea clasei muncitoare.

Acum asta se face, se foloseste un termen, o expresie, inversand (sau negativand) sensul ei. Vorbesc de independenta judecatorilor (vezi Muona) cand punem jugul pe ei. Aceasta inversare a sensului expresiilor ma exaspereaza.

Indiferent in ce mediu SF am evolua, limbajul, vazut ca exprimare, este la baza gandirii si totodata la baza definitiei de fiinta rationala. Limbajul care permite comunicarea, schimbul de informatii.

3295-2Tocmai de aceea, in cel mai rational mediu cu putinta, lumea calculatoarelor, limbajul este extrem de restrictiv, un cuvant, o expresie, are un sens unic, bine definit. Binenteles ca exista variante de comunicare, acelasi cuvant in contexte diferite poate avea sensuri diferite. In programare se numesc parametri. Uneori parametri utilizati pot schimba aparent sensul cuvintelor. Spun aparent pentru ca de cele mai multe ori este vorba in esenta de aceiasi operatie. Pentru cei neavizati: tiparirea, afisarea pe ecran sau copierea unui fisier fac in fond aceiasi operatiune, diferenta dintre ele fiind suportul de iesire.

Doar ca exemplu, exista un sistem/program mai vechi, (PIP), in care parametri utilizati pot face ca un fisier sa fie listat, afisat, copiat, sters, mutat, adaugat altui fisier, reunit cu unul sau mai multe fisiere, multiplicat, doar modificand anumiti parametri. Limbajele de nivel inalt, mai noi, au expresii separate pentru functii separate, dar daca am vorbi de limbajul cod masina (si de ansamblor), functiile asemanatoare sunt efectuate de acelasi cod de comanda.

Prin mica digresiune privind lumea computerizata am vrut sa arat faptul ca una din conditiile rationalitatii noastre este utilizarea unui limbaj.

Pe care ni l-au furat ticalosii. Ne-au furat banii, ne-au furat viata, acum ne fura limbajul si ratiunea. Si picatura cu picatura, in fiecare seara, Ciutacu, Gusa, Badea, Ghise, Ponta, Antonescu, Iliescu, Voiculescu, Dragnea, impreuna cu grajdanii lor, ne fura si ne prostesc. Ne prostesc la propriu. Premiza este “Basescu e de vina”, demonstratia este “basescu e de vina” iar concluzia se impune de la sine “basescu e de vina”.

Activitatea ratiunii umane este mult mai cuprinzatoare decat rationalitatea activitatii cibernetice, dar exprimarea, verbalizarea (in sensul incadrarii in cuvinte transmisibile mediului) este indispensabila unei societati cu activitati rationale. Privitor la aceasta, povestea turnului Babel este plina de invataminte. Impiedica sau zapaceste transmisia intre structuri si vei distruge intreg esafodajul.

Si revin la exasperarea mea, in sensul pierderii sensului cuvintelor. Este un model aplicat (cu succes) de antenizare a Romaniei. Este un model de zapacire si derutare a electoratului roman, exact ca in legenda biblica. Copil fiind, il ascultam pe bunicu’ povestind ca asa a zapacit Dumnezeu pe oameni cand au vrut sa devina zei, incat atunci cand unul cerea apa, aducea nisip, cand cerea mortar i se aducea apa, cand cerea caramida i se aduceau unelte.

La fel observ ca se practica si acum la televiziuni, cu precadere la Antene, dar fenomenul este prezent si in celelalte :

  • Cand vorbesc despre independenta justitiei, se refera la subordonarea acesteia.
  • Cand vorbesc despre simplificarea taxarii se refera complicarea sistemului de taxare.
  • Cand vorbesc despre planuri pe termen lung se refera la ora urmatoare sau cel mult urmatoarea saptamana.
  • Cand vorbesc despre reforma invatamantului se refera la restauratia dinozaurilor.
  • Cand vorbesc despre cultura se refera la nepotisme si partidisme.
  • Cand vorbesc despre dreptate se refera la talharii.
  • Cand vorbesc despre patriotisme se refera la tradari.
  • Cand vorbesc despre europenism se refera la stalinism.
  • Cand vorbesc despre democratie se refera la comunism.
  • Cand vorbesc despre popor se refera strict la propria camarila.
  • Cand vorbesc despre deontologie se refera la santaj.
  • Cand vorbesc despre libertate se refera la Nastase si Vantu.

Procesele sunt valabile si invers:

Numesc netransparenta o procedura urmarita on-line de toata tara, numesc pupincurism o opinie liber exprimata, numesc nepotism un examen fara castigatori dinainte stabiliti, numesc dictatura lipsa influentei politice, numesc ilegalitati cereri legitime, numesc imunitate complicitatea si cardasia, numesc inteligenta imposibilitatea coerentei verbale, numesc eficienta cand e haos.

Si daca nu sunteti convinsi, atunci intindeti mainile, sa va puna catusele ca sa aveti mainile mai libere.

Este democratia echivalenta cu vointa majoritatii?

O intrebare care ma framanta de mai  mult timp:  Democratia este vointa majoritatii?

Posturile lui Teophyle – de pe Politeia – o serie despre democratie si tirania majoritatii, mi-au restarnit interesul pentru intrebare.

Nu incerc un raspuns. Fiecare trebuie sa-si raspunda sigur la intrebare .

Incerc doar sa stabilesc datele sau macar limitele problemei. La fel ca intr-o problema de matematica, trebuie sa ai mai intai niste ipoteze.

In primul rand sa vedem care si mai ales ce sunt cele doua notiuni. Ce spun dictionarele privitoe la cele doua notiuni:

Dex:

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.

MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.

Noul dicționar explicativ al limbii române:

DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. …

MAJORITÁTE ~ăți f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.

 Marele dicționar de neologisme:

DEMOCRAȚÍE s. f. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor. …
MAJORITÁTE ~ăți f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.

In primul rand, observ ca in definitia notiunii de democratie, nu intra cuvantul “majoritar/majoritate” si nici o referire la o alta masura cantitativa. Apar alte sintagme, gen popor, clasa (sociala), toti, toate. Atunci de ce oare, afirmatia : “Democratie = vointa majoritatii” este o afirmatie indiscutabila pentru aproape oricine. Faceti afirmatia ca atare intre prieteni, sau intre cunoscuti, si (daca nu exista intre cei din jur  un nebun ca mine) o sa primiti doar aprobari. Faceti afirmatia inversa (democratia nu inseamna vointa majoritatii) si o sa aveti parte de dezaprobari aproape unanime. Afirmatia e o axioma pentru “majoritate”.

Ce cred eu, este ca “democratia” este o notiune care se refera la social. In schimb, “majoritate”, este o notiune cantitativa. Se refera la un numar, la un raport. Majoritate insemna deci un raport intre un total (ca baza) si o parte.

Afirmatia ca vointa majoritatii ar fi egala cu (sau cel putin determinanta pentru) democratie,  induce idea ca democratia este o marime, o cantitate. Ceea ce ma duce cam departe de „common sense”.

Mai doresc sa prezint un argument, care arata ca echivalarea democratie = majoritate este nu numai fals ci pur si simplu periculos.

Am mai spus ca majoritatea este o notiune relativa, ca se refera la un raport cu o baza de calcul. Tocmai aceasta proprietate a “majoritatii”, de raportare la o baza de calcul, face ca valoarea „majoritatii” sa se modifice la orice modificare a bazei de calcul.

Sa luam cazul unui vot:

–       Daca ne raportam la cei ce au votat efectiv, rezultatul va fi un raport.

–       Daca ne raportam la cei cu drept de vot (cei care ar fi putut sa voteze), rezulta alt raport.

–       Daca ne raportam la cei care vor fi influentati de vot, rezultatul este iar diferit.

–       Daca ne raportam la totalul populatiei din spatiul unde se voteaza, iar exista alt raport.

Exemplele pot fi nesfarsite.

Majoritatile sunt asadar fluide si mai ales pot oricand deveni minoritati, iar actiunile majoritatilor nu sunt necesarmente nici drepte nici democratice.

Germanii erau majoritari cand a avut loc holocaustul, linsajul ca si lapidarea se fac de catre multimi care sunt clar majoritare cand o fac. Are cineva curajul sa afirme ca lapidarea sau linsajul sunt actiuni democratice? Multimea adunata in piata ca sa arunce cu pietre in osanditi este majoritara (fata de multimea adunata in piata). Este asta democratie? Sedintele de partid din vremea comunistilor, in care zeci de oameni erau aruncati pe strada sau trimisi la inchisoare, dadeau si ele hotarari cu majoritati, ba chiar cu majoritati impresionante (raportat la participantii la sedinte). Sustine cineva ca acele sedinte erau o expresie a democratiei?

Daca gandim in termeni de majoritate/minoritate, riscam de asemenea sa intram intr-o alta absurditate: O actiune poate fi democratica la un moment dat, iar a doua zi sa fie antidemocratica.

Ori nu poti afirma despre o societate ca este „uneori democratica alteori nedemocratica„. Ori este, ori nu este astfel.

Este democratia, asa cum o percem noi o simpla masura cantitativa sau si mai rau – temporara?

Dar nu este nici o problema, stanga (politica si/sau conceptuala), va spanzura democratic (simbolic si/sau concret) pe oricine sustine ca intre cele doua notiuni nu exista echivalenta.  Dar stanga (politica si/sau conceptuala) a fost mereu cand democrata cand tiranica. Stanga este „putintel democrata”, la fel cum fecioara este putin gravida.

Si pentru ca blogul este despre intrebari, las pe fiecare sa-si dea cel mai bun raspuns la care este capabil sa ajunga.

Ayn_Rand1  Eu personal, apreciez mult  raspunsurile lui Ayn Rand, chiar daca acolo, vorbeste despre colectivism si indivualism.

Va recomand lectura: este fascinanta ….

Despre intrebari

Pe când era școler, băiatul meu obișnuia să vină la mine, să-l ajut să rezolve problemele la matematică. Gest aproape reflex la copii, la fel cum aproape reflex pentru un părinte este să ia cartea, să citească problema după care să-i explice copilului rezolvarea. Probabil instinctul meu patern nu funcționa prea bine, deoarece nu mă repezeam hulpav la manual să devorez textul problemei (ca să‑mi arăt superioritatea ’telectuală de părinte) ci îi ceream să‑mi reproducă verbal problema. De altfel refuzam inclusiv textul citit. Uite așa, în majoritatea cazurilor nu mai apucam să arăt pruncului cât de priceput și deștept e taică‑su, întrucât la o lectură mai atentă rezolvarea era întrevăzută și de mintea școlerului de la acea dată.

Nu povestesc asta ca să prezint o metodă didactico‑parentală, ci pur și simplu ca să arăt că întrebarea potrivită naște de obicei răspunsul potrivit, dar noi, în superficialitatea noastră, dorim răspunsuri înainte de a percepe (sau pricepe) întrebarea. Las adâncirea subiectului didactic în seama celor ce se pricep mai bine.

Oricum, o întrebare bine pusă este mai utilă când vrei să te apropii de adevăr, decât o mulțime de răspunsuri parțiale sau neconcludente.

Dragul de Socrate, a pus și el întrebările potrivite și ni le‑a lăsat și nouă.

În final constatăm că întrebările sunt de multe ori mai importante decât răspunsurile, iar cel ce chiar caută să afle mai mult are nevoie în primul rând de întrebări.

Masina TurningA mai venit apoi Turning și von Neumann, care științificește ne‑au arătat că răspunsurile le poate da și o mașină, totul este să pui întrebările potrivite. Care întrebări pot fi și ele împărțite și hăcuite până când răspunsurile se reduc de fapt la DA și-sau NU, la ADEVARAT sau FALS.

Iar cu ajutorul răspunsurilor simple, date la întrebările potrivite, a ajuns omul pe lună și se pregătește să meargă și mai departe. Din întrebare în întrebare. Iar fiecare răspuns devine parte integrantă a următoarei întrebări.

Precum citatul din Sorescu „…Nu am timp de răspunsuri/Abia dacă am timp să pun întrebări…”