Pe când era școler, băiatul meu obișnuia să vină la mine, să-l ajut să rezolve problemele la matematică. Gest aproape reflex la copii, la fel cum aproape reflex pentru un părinte este să ia cartea, să citească problema după care să-i explice copilului rezolvarea. Probabil instinctul meu patern nu funcționa prea bine, deoarece nu mă repezeam hulpav la manual să devorez textul problemei (ca să‑mi arăt superioritatea ’telectuală de părinte) ci îi ceream să‑mi reproducă verbal problema. De altfel refuzam inclusiv textul citit. Uite așa, în majoritatea cazurilor nu mai apucam să arăt pruncului cât de priceput și deștept e taică‑su, întrucât la o lectură mai atentă rezolvarea era întrevăzută și de mintea școlerului de la acea dată.
Nu povestesc asta ca să prezint o metodă didactico‑parentală, ci pur și simplu ca să arăt că întrebarea potrivită naște de obicei răspunsul potrivit, dar noi, în superficialitatea noastră, dorim răspunsuri înainte de a percepe (sau pricepe) întrebarea. Las adâncirea subiectului didactic în seama celor ce se pricep mai bine.
Oricum, o întrebare bine pusă este mai utilă când vrei să te apropii de adevăr, decât o mulțime de răspunsuri parțiale sau neconcludente.
Dragul de Socrate, a pus și el întrebările potrivite și ni le‑a lăsat și nouă.
În final constatăm că întrebările sunt de multe ori mai importante decât răspunsurile, iar cel ce chiar caută să afle mai mult are nevoie în primul rând de întrebări.
A mai venit apoi Turning și von Neumann, care științificește ne‑au arătat că răspunsurile le poate da și o mașină, totul este să pui întrebările potrivite. Care întrebări pot fi și ele împărțite și hăcuite până când răspunsurile se reduc de fapt la DA și-sau NU, la ADEVARAT sau FALS.
Iar cu ajutorul răspunsurilor simple, date la întrebările potrivite, a ajuns omul pe lună și se pregătește să meargă și mai departe. Din întrebare în întrebare. Iar fiecare răspuns devine parte integrantă a următoarei întrebări.
Precum citatul din Sorescu „…Nu am timp de răspunsuri/Abia dacă am timp să pun întrebări…”